+40.314.253.151

Nucleozide

Pirimidinele sunt un grup de neuromodulatori descoperiți recent care acționează la nivelul sistemului nervos central (SNC), modificând conexiunile sinaptice și modulând sensibilizarea față de eliberarea de catecolamine. De fapt, tratamentul cronic cu nucleozide pirimidinice stimulează fluxul dopaminergic și exercită efecte trofice, care determină îmbunătățirea recuperării după vătămările neuronale induse.

Nucleozidele pirimidinice sunt studiate în ultimul timp ca potențiale molecule noi cu rol în reglarea fiziologiei celulare; mai multe studii farmacologice indică faptul că modulează plasticitatea neuronală.

Nucleozidele pirimidinice introduse în terapie sunt citidina, uridina și citidin-difosfocolina (CDP-colină sau citicolină). Citidina și uridina, împreună cu analogii lor nucleotidici (uridinmonofosfat­UMP, uridindifosfat­UDP, uridintrifosfat­UTP, citidinmonofosfat­CMP, citidindifosfat­CDP și citidintrifosfat­CTP), îndeplinesc o serie de roluri în viața celulei, fiind elemente constitutive ale acizilor nucleici (ADN și ARN), participând la biosinteza depozitelor de glicogen și a glico- și fosfolipidelor și având efecte de detoxifiere a celulelor prin eliminarea metaboliților periculoși.

Celulele sintetizează pirimidinele necesare pentru funcționare prin utilizare de molecule simple (CO2,NH3) prin intermediul unei căi care duce la formarea de UMP. UMP este ulterior fosforilat la UTP, care poate fi transformat cu ușurință în CTP, pentru a permite formarea de acizi nucleici. Pe de altă parte, CTP poate fi transformată prin defosforilare la citidină, care poate fi transformată în uridină prin deaminare, ducând la obținerea unei concentrații echilibrate de nucleozide pirimidinice în interiorul celulelor.

În condițiile aportului exogen, nucleozidele pirimidinice sunt absorbite cu ușurință indiferent de calea de administrare, inclusiv cea orală, și sunt preluate cu ușurință de celule: cu toate acestea, nucleotidele pirimidinice nu au capacitatea de a traversa membrana celulară și trebuie descompuse la nucleozidele corespunzătoare înainte de a pătrunde în celule. Un studiu de farmacocinetică efectuat la om a demonstrat recent că numai uridina se poate depista în sânge după administrarea orală a CDP-colinei, sugerând că activitatea bine documentată a CDP-colinei în afecțiunile care afectează SNC se datorează de fapt uridinei.

Compușii pirimidinici mențin metabolismul cerebral în timpul ischemiei cerebrale și hipoglicemiei severe; această indică faptul că activitatea creierului uman se bazează, în mare parte, în afară de glucoză, pe cantitatea de pirimidine disponibilă în circulație.

În funcție de mecanismul de acțiune, nucleozidele pirimidinice sunt considerate candidați potențiali în tratamentul pe termen lung al tulburărilor cerebrovasculare. Citidina și uridina traversează intrinsec bariera hemato-encefalică și sunt transformate în fosfolipide membranare, raportându-se faptul că determină creșterea sintezei de ARN.

Citidina si uridina au fost evaluate intr-un număr de douăzeci și cinci de studii, dintre care 24 sunt publicate, cu un număr total de 1746 de pacienți.

Durata medie a tratamentului a fost de aproximativ 2 luni, iar doza a variat între 150 mg și 450 mg pe zi administrate pe căi diferite (oral și parenteral). Rezultatele demonstrează că tratamentul cu durata de 60 de zile cu uridină, citidină și N-acetil-glutamină este urmat de îmbunătățirea performanțelor asociate învățării și memoriei, așa cum indică testele neuropsihice. Acest efect a fost prezent nu numai la copii care suferă de tulburări de învățare, dar și la adulți de vârste diferite și la persoane vârstnice cu performanțe intelectuale normale.

Este cunoscut faptul că nucleozidele au un rol fundamental în menținerea metabolismului normal al neuronilor. Pirimidinele intră în alcătuirea acidului ribonucleic, indispensabil pentru toate procesele de învățare și de memorie. N-acetil-glutamina are un rol important în metabolismul aminoacizilor la nivelul neuronilor. Conversia directă la glutamat facilitează funcțiile cerebrale cum ar fi procesele de învățare și de memorie.

Profilul de siguranță al citidinei și uridinei este foarte bun; s-au înregistrat numai evenimente adverse ușoare (diaree, greață și hipotensiune ortostatică) la un număr mic de pacienți, observându-se absența evenimentelor adverse. Nu s-au observat modificări semnificative din punct de vedere clinic ale parametrilor analizelor de laborator. Potrivit acestor date, utilizarea clinică zilnică a combinatiei citidina-uridina trebuie considerată sigură.

Evaluarea generală a siguranței indică un profil foarte bun de tolerabilitate, favorizând complianța la tratament în contextul activităților zilnice. Profilul foarte bun de siguranță este un aspect foarte important, care recomandă alegerea acestui tratament în terapia pacienților cu demență vasculară care primesc mai multe tipuri de medicație pentru afecțiunile concomitente.